Functia mea implica actvitatile urmatoare:
A exprima pozitia mea, ce a Romaniei si a partidului meu pe tematicile europene ;
A asculta cetatenii si intreprinderile nationale in ceea ce priveste proiectele legislative europene pentru a pune in valoare opinia lor ;
A co-legifera cu Consiliul de Ministri : a depune amendamente in comisie, a vota la plen, etc.
A da interviuri si conferinte pentru marele public sau experti;
A favoriza contactul cetatenilor romani cu Uniunea Europeana prin intermediul unor grupuri de vizitatori si prin campanii de sensibilizare;
A raspunde intrebarilor cetatenilor si intreprinderilor asupra stadiului in care sa afla propunerile legislative europene sau pe propunerile europene.

In fiecare zi de lucru.

Intotdeauna.
Cand am lipsit (in sesiunea din februarie 2007) am fost obligata, de statutul meu dublu de senator si parlamentar european, sa fac zilnic naveta Strasbourg-Bucuresti. Motivul a fost un vot in Senatul Romaniei, pe motiunea anti-Macovei, de la care nu puteam lipsi.

In ordine de importanta,
- Comisia pentru Dezvoltare Regionala;
- Comisia pentru Agricultura si dezvoltare rurala;
- Delegatia la Comisia parlamentara de cooperare UE-Moldova;
- Comisia pentru Drepturile Femeii si Egalitatea intre Sexe;

Depinde de subiect, de raport.
De cele mai multe ori, cand nu ai o miza nationala, un interes specific, esti in armonie cu grupul politic. Cand vrei sa promovezi o rezolutie pe tema incalcarii drepturilor omului de catre Tiraspol, sigur te comporti ca un politician roman care s-a angajat sa fie avocatul Moldovei in Uniunea Europeana, care negociaza, promoveaza documentul, obtine voturile necesare.

Nu sunt pentru cumularea mandatelor.
E prea mult de lucru aici si nu poti sa faci in acelasi timp si altceva, cum ar fi un mandat national. Absenteismul e o problema in parlamentul national, aici nu. Aici sunt reguli, ele se aplica, sunt sanctiuni, care se aplica si ele.

In cadrul delegatiilor mi se atribuie o misiune in strainatate la fiecare 5-6 luni, in jur de 2 misiuni pe an.

Cetatenii percep adesea institutiile europene si functionarii acestora ca fiind foarte indepartati de preocuparile lor de zi cu zi. Eu personal fac tot ce imi sta in putere sa favorizez apropierea cetateanului.

Prima saptamana este o saptamana de comisie parlamentara. Fiecare deputat urmareste lucrarile cu temele specifice comisiei lui, cu colegii lui membri din aceeasi comisie, din toate grupurile politice. Uneori poate fi numit el insusi raportor pe un dosar, de care va fi responsabil, in numele comisiei lui, pana la sedinta plenara.

Saptamana urmatoare este o samptamana de grup politic. Deputatii din acelasi grup politic se intalnesc si hotarasc un punct de verdere comun pe lucrarile care s-au incheiat in fiecare comisie. Apoi, stabilesc o pozitie comuna pe fiecare dosar in privinta sendintei plenare.

Saptamana de sesiune plenara la Strasbourg este saptamana cea mai importanta. Este singurul moment cand deputatii sunt reuniti in hemiciclu si voteaza la plenara. Este un moment privilegiat unde sa intalneste Parlamentul cu celelalte instituti (Comisia si Consiliul sunt intodeauna prezenti si pot interveni in dezbateri). Miercurea au loc dezbaterile politice majoare.

La fiecare trei luni, exista o saptamana de circumscriptie prevazuta pentru a intari apropierea de cetateani.

Povestea fiecarei zile e plina si interesanta. Cele mai dificile sunt cele de luni si de joi, cand plec din tara sau revin. Plecarea inseamna luni, ora 5.00 dimineata, revenirea dupa miezul noptii, joia. Plecarea poate insemna si ora 4.00 a.m., daca de la mine de acasa, din Slobozia, merg direct la aeroportul Henri Coada, in Bucuresti. In avion incerc sa adorm un pic, dupa ce citesc presa. Ajungem la Bruxelles in jurul orei 9.00, ora locala, luam o masina de la Parlament si dupa 25-30 de minute incep practic ziua de munca. Verific agenda, corespondenta din ultimele zile si din dimineata respectiva.

Incep intalnirile: mai intai cu musafirii nostri din Moldova, Ivantoc, Lesco si Popa. E o intalnire emotionanta, cu trei oameni admirabili, romani adevarati, capabili sa-si sacrifice 12 sau 15 ani din viata pentru libertatea de a gandi si de a actiona romaneste.

Urmeaza o scurta pauza pentru pranz la etajul 12 al cladirii, apoi urmeaza sedinta de audiere la Comisia pentru Drepturile Omului, sedinta Comisiei pentru Egalitate de Sanse in care sunt membru supleant, sedinta Comisiei de Dezvoltare Regionala - comisia de baza in care sunt membru cu drepturi depline. Intre sedinte sunt intercalate cateva zeci de telefoane, din si spre Romania, pregatirea deplasarii la Lisabona din 13-14 septembrie, intalnirea cu o stagiara din Parlamentul European, despre echilibrul intre cariera si viata de familie.

Pe la ora 21.00, decid ca e cazul sa plec spre locul in care stau in Bruxelles, cu geamantanul in prelungirea uneia dintre maini, pe jos. Mai in gluma, mai in serios, spun, din cand in cand colegilor si prietenilor mei, ca sediul Parlamentului Eurpean poate fi confundat usor cu o gara europeana uriasa din cauza geamantanelor pe care le avem mereu in prelungirea mainilor.

Asa arata oricare din zile: dinamica, cu lucruri noi de facut, de invatat, de rezolvat. Cu multa munca pe care o faci stiind ca la capat e mereu un rezultat oricat de mic, un pas al tau si al tarii tale in integrarea in familia europeana in care am revenit la 1 ianuarie 2007.